Capcana șiită din Liban: De ce s-a împotmolit Israelul în războiul contra grupării Hezbollah

Ocupația israeliană a zonelor din sudul Libanului a devenit un impas strategic, după ce dorința Israelului de a-și asigura securitatea s-a lovit de neputința autorităților libaneze. Gruparea șiită Hezbollah, susținută de Iran, refuză să predea armele și amenință că va declanșa un război civil dacă guvernul de la Beirut va încerca să îi dezarmeze pe militanți. În același timp, structura sistemului politic libanez face ca încheierea unui acord final de pace fără sprijinul comunității șiite să fie imposibilă, arată o analiză The Insider. Libanul și Israelul au semnat un acord-cadru interimar pe data de 26 iunie. Conform termenilor acordului, autoritățile de la Beirut trebuie să îi dezarmeze pe militanții Hezbollah, în timp ce Israelul ar trebui să își retragă trupele din sudul Libanului. Când a început războiul contra Iranului, guvernul libanez și-a menținut neutralitatea. După ce Hezbollah a atacat Israelul, pe data de 2 martie, președintele și guvernul Libanului au condamnat acțiunea, i-au cerut grupului șiit să predea armele și au început negocierile directe cu Israelul. Când guvernul de la Beirut le-a cerut militanților să conceapă un plan de dezarmare, în august 2025, secretarul general al grupării Hezbollah, Naim Qassem, a amenințat că va declanșa un război civil. Comentariile sale au fost condamnate de premierul Nawaf Salam și de mulți alți politicieni importanți, dar cea mai mare parte a populației Libanului înțelege că Hezbollah ar sacrifica mai degrabă pacea decât să renunțe la arme. Acele arme nu au fost folosite doar împotriva soldaților israelieni. În Liban, grupul șiit este acuzat de asasinarea mai multor politicieni, oficiali de securitate și jurnaliști. Printre victimele care ar fi fost ucise de agenți Hezbollah se numără fostul premier libanez Rafik Hariri (2005), șeful serviciilor secrete ale forțelor de securitate internă Wissam al-Hassan (2012), fostul ministru de finanțe Mohammad Chatah (2013) și scriitorul și activistul politic șiit Lokman Slim (2021). Când guvernul libanez a încercat să desființeze rețeaua de telecomunicații independentă a grupării Hezbollah, în 2008, militanții au ocupat vestul Beirutului și au atacat locații asociate cu prim-ministrul de la acea vreme. Militanții Hezbollah au luptat și de partea dictatorului sirian Bashar al-Assad în timpul războiului civil din Siria. În toamna anului 2024, mulți dintre liderii politici și militari ai Hezbollah au fost eliminați de armata israeliană, care a distrus și o mare parte din arsenalul grupării șiite. Totuși, gruparea nu s-a prăbușit de tot, în ciuda așteptărilor. Spre deosebire de alte partide politice din Liban, Hezbollah este construită în jurul instituțiilor și nu a unor personalități. Gruparea are o ideologie coerentă, are propriile sale școli, instituții de propagandă și un mare susținător extern: Iranul. După atacul cu rachete din 2 martie asupra zonelor din nordul Israelului, Hezbollah a fost criticată din nou că a împins Libanul în război fără să țină cont de dorința poporului libanez. Israelul a răspuns printr-o serie de bombardamente masive asupra zonelor șiite din sudul și estul Libanului, precum și în suburbiile din sudul Beirutului, unde nu trăiesc doar șiiți. În doar câteva săptămâni, peste 1 milion de libanezi și-au părăsit casele în încercarea de a scăpa de luptele intense. Cei mai mulți libanezi creștini și druzi consideră că intensificarea conflictului din această primăvară a fost provocată de acțiunile Hezbollah, potrivit unui sondaj recent. Sunniții din Liban sunt divizați în această privință: 39% dintre ei dau vina pe Hezbollah, în timp ce 33% cred că vinovatul principal este Israelul. Cei mai mulți șiiți dau și ei vina tot pe Israel. Cu toate că autoritățile de la Beirut au interzis activitățile militare și de securitate ale grupării Hezbollah, armata libaneză a rămas reticentă în privința aplicării noilor restricții. Un număr limitat de luptători Hezbollah au fost reținuți pentru scurt timp, însă au fost apoi eliberați pe cauțiune. Fără susținerea lui Nabih Berri, președintele parlamentului libanez și liderul mișcării șiite Amal, care este aliată cu Hezbollah, sunt foarte mici șanse ca autoritățile libaneze să poată ajunge la o înțelegere cu Israelul. Orice acord de pace negociat fără implicarea sa ar putea fi blocat de Berri în parlament, în timp ce militanții Hezbollah pot oricând să distrugă orice progres obținut în acest sens atacând Israelul. Cei mai mulți șiiți din Liban se opun atât negocierilor cu Israelul (aproape 93%), cât și dezarmării Hezbollah (87,5%). În rândul sunniților libanezi, 54% susțin negocierile, iar 38% se opun discuțiilor cu Israelul. În ciuda mesajului lui Trump, care a transmis recent că trupele israeliene sunt în curs de retragere din sudul Libanului, fără să ofere însă mai multe detalii, nu există niciun indiciu care să arate că Israelul își va retrage soldații până la finalul anului. Ținând cont că Israelul urmează să organizeze alegeri parlamentare în această toamnă, premierul Benjamin Netanyahu nu își permite să arate vreo urmă de slăbiciune în ochii votanților. Înainte ca partenerii internaționali ai Libanului din Occident și din Golful Persic să își reia ajutorul financiar pentru Beirut, aceștia așteaptă ca țara să implementeze reforme, să impună măsuri anti-corupție și să convingă Hezbollah să predea armele. De cealaltă parte, gruparea Hezbollah speră că israelienii se vor sătura să riște viețile soldaților săi în conflictul din sudul Libanului și că Iranul va ajunge, într-un final, la un acord cu Statele Unite, redobândind astfel accesul la activele sale înghețate și transferând o parte din acele fonduri înspre Hezbollah.