Reforma administrativ-teritoriala, un subiect vechi de 30 de ani
Reforma administrativ-teritorială a fost o temă de discuție în România timp de peste trei decenii, guvernele succesive venind cu diverse propuneri pentru a îmbunătăți eficiența administrației publice. Totuși, aceste inițiative s-au împotmolit frecvent în interesele partidelor politice și ale liderilor locali, lăsând teritoriu în aceeași configurație din perioada comunistă. PSD a relansat acum subiectul, propunând fuziunea localităților mici cu populații sub 3.000/4.000 de locuitori. Cu toate că guvernul reclamă cheltuieli mari la nivel local, primarii din comune nu par să fie impresionați de această solicitare.
Asociația Comunelor din România (ACoR) susține că guvernații încearcă să distragă atenția de la o reformă fiscală care lipsește, în contextul în care multe primării se confruntă cu probleme financiare severe. De asemenea, o astfel de inițiativă ar putea amenința identitatea culturală a localităților, afirmă reprezentanții asociației.
Istoria reformelor administrative în România a început, în mod semnificativ, în 1968, când au fost reorganizate regiunile și raioanele, revenind la o împărțire pe județe. Din 1968, România este structurată în 41 de județe plus municipiul București. Diverse încercări de reorganizare teritorială au avut loc de-a lungul anilor, dar fără consecințe vizibile. Din păcate, în prezent, România se află într-o situație similară cu cea din urmă cu 30 de ani.
În 1997, Guvernul Ciorbea a propus o reorganizare în 8 regiuni de dezvoltare, o temă reluată de mai multe ori, dar niciodată concretizată. Emil Boc a relansat subiectul în 2011, propunând reducerea județelor la doar opt, fără succes. Acum, PSD promite o reformă care să eficientizeze administrarea locală, prin comasarea localităților mici. Purtătorul de cuvânt al PSD, Lucian Romașcanu, a menționat că este esențial să consolidateze comunitățile locale și să eficientizeze serviciile publice.
Camera de Comerț a susținut, de asemenea, necesitatea reducerii numărului de județe și redefinirea noțiunii de „comună” ca localitate cu cel puțin 5.000 de locuitori, având în vedere că comuna cea mai mică din România avea doar 88 de locuitori, conform INS. Propunerea această vizează optimizarea administrației și reducerea cheltuielilor, având în vedere că în prezent doar 47 din cele peste 3.200 de unități administrativ-teritoriale generează venituri mai mari decât cheltuielile de funcționare.
Reprezentanții ACoR contestă aceste propuneri, menționând că nu doar comunele, ci și orașele sau județele se confruntă cu un deficit bugetar. Emil Draghici, președintele Asociației Comunelor, a afirmat că soluția propusă de guvern ar putea crea unități administrativ-teritoriale și mai probleme, ceea ce ar duce la o expansiune a municipiilor asupra comunelor.
Există, de asemenea, temeri legate de pierderea identității culturale a comunităților locale. Draghici a subliniat că orice comasare ar trebui să reflecte voința alegătorilor, proponând organizarea unui referendum. În acest context, ACoR consideră că guvernanții ar trebui să se concentreze pe soluția creșterii veniturilor fiscale în loc de a modifica structura administrativă.
Un expert în politică, Ioan Stanomir, a menționat că guvernanții ar trebui să abordeze în profunzime discrepanțele dintre regiuni, susținând o reformă care să îmbunătățească serviciile publice. Oricum, el a avertizat că o astfel de reformă este complexă și sensibilă, având în vedere impactul asupra locurilor de muncă și al identității comunităților.
Pe scurt, propunerile recente de reformă administrativ-teritorială ridică întrebări legate de eficiența guvernării și de respectarea voinței cetățenilor, cu mulți lideri de opinie cerând o consultare publică prin referendum înainte de implementarea oricăror schimbări semnificative.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
