Mihai Irimie, primarul comunei Șoimuș și candidat la funcția de senator din partea PNL, „bagă capul în poza momentului” anunțând că problema ridicării gunoiului din satele Căinel, Fornădie, Sulighete și Bejan „se va rezolva săptămâna viitoare, după ce greva angajaților Supercom s-a încheiat”. Cu toate acestea, ceea ce Mihai Irimie nu menționează este faptul că Primăria Șoimuș are datorii considerabile către operatorul Supercom, ceea ce ridică semne de întrebare privind competența și prioritățile sale ca edil. O datorie neglijată Supercom, compania responsabilă de salubrizarea comunei, nu doar că s-a confruntat cu greva angajaților, dar mai are și de încasat o sumă semnificativă de la Primăria Șoimuș: 110.454 de lei (taxa de salubritate), dintre care 55.000 de lei sunt restanțe, iar restul de 55.454 de lei reprezintă plata pentru luna curentă. Deși Irimie este rapid în a promite cetățenilor că serviciile de salubritate vor reveni la normal, el omite să menționeze datoria primăriei către compania care asigură acest serviciu vital. Această omisiune nu este doar o problemă financiară. Este o dovadă a modului în care Irimie gestionează problemele comunității, evitând transparența și ignorând obligațiile financiare esențiale pentru bunul mers al comunei. Contradicții și promisiuni electorale Nu este prima dată când un politician se folosește de promisiuni pentru a-și câștiga susținerea înainte de alegeri. Însă, în cazul lui Irimie, paradoxul este evident. Cum poate cineva să vină în fața alegătorilor să ceară voturi pentru un mandat de senator, când nici măcar nu își gestionează responsabilitățile de bază ca primar? De altfel, este de notorietate alocarea guvernamentală discreționară de fonduri de peste 5,7 milioane de lei pentru plata datoriilor acumulate de Primăria Șoimuș. Atunci, primarii PNL au fost tăiați de pe lista alocărilor pentru ca primăria condusă prost de Mihai Irimie să nu intre în faliment. Este greu de crezut că o persoană care nu poate să gestioneze o situație locală simplă, cum ar fi plata serviciilor de salubrizare, va fi capabilă să reprezinte interesele cetățenilor în legislativul național. Promisiunea că Supercom va ridica gunoiul săptămâna viitoare este doar o soluție temporară, meritul lui Irimie fiind ZERO. Cât de sustenabilă este, totuși, această promisiune, dacă primăria continuă să acumuleze datorii? De ce contează aceste datorii? Salubritatea nu este un serviciu pe care o comunitate îl poate ignora. O întârziere în colectarea gunoiului are consecințe directe asupra sănătății publice și a calității vieții. Irimie promite că „totul va fi în regulă”, dar uită să le spună cetățenilor de ce Supercom nu a ridicat gunoiul la timp. Adevărul este că datoriile Primăriei Șoimuș pun presiune asupra companiei de salubrizare, afectând capacitatea acesteia de a oferi servicii eficiente și de calitate. Mai mult, lipsa de transparență a primarului în ceea ce privește aceste datorii ridică întrebări serioase despre prioritățile sale. Cum se poate aștepta ca cetățenii să îl susțină în cursa pentru Senat, când lasă nerezolvate problemele de bază ale comunității? Este acest tip de management financiar și administrativ un model pentru PNL? Votul, o responsabilitate colectivă Alegătorii din comuna Șoimuș și din județul Hunedoara trebuie să se întrebe dacă Mihai Irimie este cu adevărat persoana potrivită pentru a le reprezenta interesele în Parlament. Faptul că promite rezolvarea unei situații cauzate, în parte, de propria lipsă de gestionare a datoriilor este un semnal clar că prioritățile sale sunt orientate mai mult spre obținerea voturilor decât spre rezolvarea reală a problemelor comunității. Înainte de a oferi votul unui politician care „vorbește frumos”, dar care în practică nu își îndeplinește responsabilitățile de bază, cetățenii ar trebui să se reacționeze. Dacă datoriile față de Supercom nu sunt prioritare pentru Irimie, ce alte aspecte ale administrării comunei sunt trecute cu vederea? Candidatura pentru un loc în Parlament ar trebui să fie o reflectare a competenței și a responsabilității. Din păcate, în cazul lui Mihai Irimie, se pare că promisiunile frumoase nu pot acoperi datoriile lăsate nerezolvate.