Ipocrizia senatorului PNL Călin Petru Marian în lumina reducerii cheltuielilor publice

În contextul recentelor declarații ale senatorului PNL Călin Petru Marian, despre necesitatea reducerii cheltuielilor la Consiliul Județean Hunedoara, au apărut critici dure la adresa ipocriziei sale. Parlamentarul își justifică atacurile asupra aparatului administrativ, în timp ce beneficiază de un statut privilegiat și de un salariu pe care mulți contribuabili români îl consideră exorbitant.

Conform informațiilor, senatorul Călin Petru Marian are un salariu brut lunar de 18.720 de lei, ceea ce corespunde unui venit net de aproximativ 11.000 de lei. Pe lângă salariu, acesta primește și bonusuri pentru funcții suplimentare, transport gratuit, diurnă pentru fiecare zi de activitate parlamentară și telefonie gratuită, toate aceste beneficii fiind acoperite de bugetul de stat. Totalul cheltuielilor pentru un senator se apropie astfel de 10.000 de euro lunar, într-o țară unde venitul mediu net este de doar 5.000 de lei.

Criticii lui Marian subliniază faptul că acesta, în loc să reducă propria cheltuială bugetară, sugerează o tăiere a personalului de la Consiliul Județean Hunedoara, comparându-l cu un model mai eficient din Bihor. Se ridică întrebări serioase cu privire la integritatea senatorului, dat fiind că a fost implicat în scandaluri legate de conflicte de interese, având în trecut trei funcții publice simultan, iar afacerile sale personale au stârnit controverse în rândul presei.

Criticile sunt adresate nu doar lui Călin Petru Marian, ci și întregii clase politice care nu pare să asculte dorințele cetățenilor. În 2021, românii s-au exprimat clar prin referendum dorind o reducere a numărului de parlamentari la 300, însă această voință a fost ignorată. De asemenea, se ridică întrebarea de ce senatorul nu propune o reformă prin reducerea salariilor parlamentare sau eliminarea beneficiilor.

Călin Petru Marian este văzut ca un exemplu al politicianului care vorbește despre "eficiență" și "reforme", dar care își păstrează privilegii considerabile. Criticii săi afirmă că pentru a vorbi despre o administrație eficientă, este necesară o reformă reală care să înceapă de la cei din vârful ierarhiei. În concluzie, fără o asumare a deciziilor dificile și a sacrifi ciilor personale din partea liderilor, toate declarațiile despre austeritate rămân simple declarații populiste fără substanță.