Ilie Bolojan preia conducerea interimară a României

Ilie Bolojan a fost numit președinte interimar al României, o funcție pe care nu a dorit-o, considerându-se mai degrabă „om de administrație”. Bolojan și-a început cariera politică în 1996 ca și consilier local în Alesd, un oraș mic din județul Bihor, devenind astfel unul dintre puținii politicieni români care au început „la firul ierbii”. El este membru PNL din anul 1993 și, în 2005, a fost numit prefect al județului Bihor.

Informații mai puțin cunoscute despre Bolojan au ieșit la iveală. Potrivit ebihoreanul.ro, acesta își ducea fiicele la Memorialul de la Sighet, un loc unde au fost închiși liderii României Mari în timpul regimului comunist, pentru a le explica motivele convingerilor sale anti-comuniste și liberale. În perioada în care a fost consilier local, Bolojan a deținut un magazin de tip ABC, unde vindea inclusiv ziare, privilegiindu-le pe cele democratice. Reporterii au aflat că, în acea vreme, ascundea ziarul Crișana, considerat de stânga.

În 1996, în timp ce transporta marfă pentru magazin, Bolojan a avut un accident care a dus la o fractură la piept și la o mână. Cu toate acestea, el nu s-a lăsat descurajat și a făcut campanie pentru Convenția Democratică Română (CDR), care unea trei partide istorice. În 2005, victoria Alianței DA a deschis calea pentru promovarea sa în funcția de prefect, la propunerea lui Cornel Popa, liderul PNL Bihor.

Colaboratorii de la Prefectură își amintesc de stilul său de lucru, fiind descris ca un tânăr cu obiceiuri austere care lucra de dimineața până seara, refuzând să primească daruri de la cetățeni. De asemenea, în timpul mandatului său, a fost apreciat pentru inițiativele de simplificare a proceselor administrative, desființând ghișeele opace și impunând eliberarea actelor în regim de urgență.

Între 2007 și începutul lui 2008, Ilie Bolojan a ocupat funcția de secretar general al Guvernului, fiind numit de premierul Călin Popescu Tăriceanu. Fără a dori o vilă de protocol, Bolojan a preferat să locuiască într-un apartament modest cu două camere, apropiat de sediul Guvernului, unde își petrecea o mare parte din timp, ceea ce a dus la necesitatea ca echipa sa să lucreze în două schimburi.