Atlantic Council şi-a deschis săptămâna aceasta un birou la Bucureşti. De ce este Romania o zona de interes pentru americani? Cât de mult înțelegem noi că suntem interesanţi? Trăim în lumea deciziilor imprevizibile ale lui Donald Trump şi a agresiunii lui Vladimir Putin. Orientul Mijlociu este de regulă instabil. Care este şansa unei ţări precum a noastră? Primim răspunsuri de la Frederick Kempe, preşedintele şi CEO Atlantic Council. Recent, americanii au făcut un pas care ne oferă un rol mai activ în politica globală. Atlantic Council, unul dintre cele mai respectate think tank-uri din SUA, și-a deschis un birou la București. În cercurile în care se discută marile direcții ale politicii internaționale, Atlantic Council contează. Organizația de la Washington reunește experți, foști diplomați, oficiali și lideri din întreaga lume pentru a gândi viitorul relațiilor transatlantice – adică relația dintre Europa și SUA. Depinde de noi cât de mult vom profita de această șansă și de canalul de comunicare directă cu factorii care contează, din capitala Americii. Suntem înconjurați de tensiuni, dar putem deveni punctul de întâlnire al calmului, locul în care se conturează strategiile pentru Europa de Est. Prezența Atlantic Council la București înseamnă mai multă vizibilitate pentru România, mai multă influență și, sperăm, idei mai bune pentru viitorul regiunii. Cristina Cileacu: Vorbim în primul rând despre faptul că Atlantic Council a deschis săptămâna aceasta un birou, o reprezentanță în București și sunt curioasă să aflu de ce ați ales România? Frederick Kempe: România este un stat de primă linie din două puncte de vedere, cu siguranță în ceea ce privește primele linii de libertate a Europei: cu privire la securitatea Mării Negre și Ucraina, deci în domeniile problematice de care ne pasă, dar și geografic, România este crucială și importantă din punct de vedere strategic. De asemenea, suntem interesați să lucrăm în patru domenii aici. Numărul unu, energia, tot ce are legătură cu energia și infrastructura. Numărul doi, tehnologia, inteligența artificială, cum putem coopera în domeniile inteligenței artificiale. Numărul trei, punctul preferat al Atlantic Council, securitatea Mării Negre, NATO. Cum lucrăm mai îndeaproape în acest sens? Și apoi numărul patru, integrarea euro-atlantică. Deci, nu doar munca voastră cu NATO, ci și munca voastră în Uniunea Europeană, suntem cu adevărat cei mai puternici din Washington în privința acestor întrebări. România este o țară de o importanță uriașă datorită rolului pe care îl joacă în Europa, la Marea Neagră, în ceea ce privește viitorul Europei și în ceea ce privește relația transatlantică. Deci, de aceea suntem aici. Cristina Cileacu: Și credeți că, din întâlnirile pe care le-ați avut aici, la București, și nu numai la București, ne dăm seama cât de mare este rolul nostru? Simțiți că suntem conștienți de asta? Frederick Kempe: Nu cred că suficient. În mod clar, tocmai ați trecut printr-un sezon electoral stresant. Am constatat că liderii dvs. guvernamentali sunt foarte concentrați asupra momentului, concentrați pe problemele interne și poate mai puțin pe problemele externe chiar acum. Comunitatea dvs. de afaceri este incredibil de concentrată pe probleme externe și așa că am fost enorm impresionat de liderii de afaceri pe care i-am întâlnit aici și de cunoștințele lor despre regiune, cunoașterea oportunităților lor, foarte sofisticate, și cred că poate înțeleg posibilitățile chiar mai bine decât clasa politică. Cristina Cileacu: Ați adus și în România una dintre cărțile dvs, care a fost lansată aici, în limba română, Berlin 1961, cel mai periculos loc de pe pământ, pentru că era Berlinul clădirii zidului și Berlinul din timpul războiul nervilor dintre Kennedy și Hrușciov. Ce credeți despre Ucraina astăzi? Să-l numim cel mai periculos loc de pe pământ în timpul nostru prezent? Frederick Kempe: Cred că este. Am fost fericit să lansez ediția în limba română a cărții mele, Berlin 1961. Și așa cum am descris, Berlinul a fost epicentrul Războiului Rece. Și a fost Hrușciov, liderul sovietic, l-a numit cel mai periculos loc de pe pământ. Era periculos din două puncte de vedere. În primul rând, un război asupra Berlinului ar fi putut duce la un schimb nuclear. Era, de asemenea, periculos în sensul că, dacă am fi pierdut Berlinul la acea vreme, am fi pierdut viitorul. Occidentul ar fi fost atunci la momentul în care am fi pierdut Războiul Rece. Faptul că Berlinul nu a căzut ne-a dat posibilitatea ca Zidul Berlinului să cadă în cele din urmă, în 1989, Uniunea Sovietică s-a prăbușit, Pactul de la Varșovia s-a prăbușit. Uniunea Europeană a crescut, NATO a crescut, România a devenit parte a acestora evident, Polonia, Cehoslovacia a devenit apoi Republica Cehă. Dar nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat dacă am fi pierdut Berlinul. Același lucru este valabil și acum pentru Ucraina. Dacă vom pierde Ucraina, se vor pierde mult mai multe. Cred că chiar și România ar putea fi în pericol dacă pierdem Ucraina, cu siguranță țările baltice ar fi și trebuie să înțelegem că miza este la fel de mare acum. Știi, Berlinul este un oraș foarte diferit de Ucraina. Dar Ucraina este prima linie a libertății. Și ucrainenii luptă cu adevărat pentru libertățile noastre. Și visul președintelui George H.W. Bush de a crea o Europă întreagă și liberă poate fi realizat numai dacă Ucraina iese din acest război suverană, independentă, liberă și capabilă să integreze instituțiile occidentale, Uniunea Europeană și, sperăm, în cele din urmă, și NATO. Cristina Cileacu: Vedem că acum Putin vorbește mai mult decât președintele Trump despre negocierile de pace sau cel puțin negocierile de încetare a focului. În același timp, el atacă cu sălbăticie Ucraina zilnic, practic. Credeți că ne vom apropia de acel moment, de încetarea focului, pentru că pacea pare departe? Frederick Kempe: În opinia mea, nu vrea pace. Dacă este de acord cu încetarea focului, se va îndrepta în această direcție pentru că obține ceea ce dorește, în cele din urmă, adică toată Ucraina. Chiar și președintele Statelor Unite, Trump, a spus că crede că Putin s-ar putea să-l "exploateze", ceea ce înseamnă că se joacă cu el. "Se joacă cu mine pentru timp." Sper ca președintele să înțeleagă și mai profund în timp, că Putin va lua negocierile în serios doar atunci când vede că pierde războiul, când va vedea că pierde prea mulți oameni, când vede că nu există nicio șansă pentru el să atingă obiectivele pe care le dorește, care nu înseamnă doar recâștigarea Ucrainei, ci și recâștigarea Imperiului Sovietic într-o altă formă, pentru a recâștiga o mare parte din spațiul pierdut la sfârșitul Războiul Rece. Cred că asta este ambiția lui și de aceea cred că suntem departe de un acord de pace. Și dacă ar exista un acord de încetare a focului chiar acum, fără ca Putin să fie serios în privința păcii, mă tem că i-ar permite doar să se reînarmeze și să se pregătească pentru următoarea etapă a războiului. Cristina Cileacu: Pentru că ați menționat că Putin dorește un alt tip de imperiu sovietic și, desigur vorbiți despre sfere de influență, care au fost prezente în istoria umanității dintotdeauna, dar au fost mai bine definite mai ales în timpul Războiului Rece. Aceste sfere de influență se schimbă chiar acum pentru că avem actori suplimentari, avem China, avem Orientul Mijlociu în ansamblu, avem Uniunea Europeană ca actor poate nu cel mai puternic, dar... Se schimbă ceva în această privință? Frederick Kempe: Cred că avem evoluția unei lumi multipolare, deci cu siguranță marile puteri vor juca un rol. China și Statele Unite, cred, sunt cele mai mari două puteri ale zilei, dar veți vedea, de asemenea, puteri de dimensiuni medii care joacă un rol mai mare. Turcia, India cu siguranță, Brazilia, Indonezia. Și așa veți vedea regional. Și, de asemenea, instituțiile regionale, Acordurile Abraham din Orientul Mijlociu, Quad în... Cristina Cileacu: Indo-Pacific. Frederick Kempe: India și Japonia și Australia în acea regiune. Deci, veți vedea mai mult regionalism, veți vedea multipolaritate, va fi o lume mai complexă și nu o lume bipolară curată și frumoasă. Nu cred că ne întoarcem la perioada americano-sovietică în care oamenii se află în două tabere opuse pe planetă, așa cum au fost odată. Cristina Cileacu: Și pentru că recent a fost și summitul NATO și am văzut că ați scris un articol la Atlantic Council despre summit, rezultatul summitului de la Haga. NATO se transformă, investește acum mult în apărare. Dar Uniunea Europeană, în opinia dumneavoastră, va deveni mai independentă și mai sigură, mai dependentă de ea însăși și mai puțin de Statele Unite? Frederick Kempe: De-a lungul timpului. Uniunea Europeană a elaborat acest pachet de finanțare, această ambiție de apărare pentru 800 de miliarde de euro care urmează să fie cheltuite pe parcursul a patru ani. Aceștia sunt bani reali și cred că Europa înțelege că acum trebuie să intensifice efortul și să-și asigure propria apărare. Cred că acesta este un lucru pozitiv pe care l-a adus președintele Trump. A fost un apel de trezire. Nu vă putem apăra noi dacă voi nu sunteți dispuși să vă apărați. Ce vor cumpăra cu banii? Este suficientă producție? Poate Uniunea Europeană să se dea la o parte din propria sa cale? Birocrația Uniunii Europene a fost problematică și în vremurile cele mai bune, dar UE nu a fost niciodată o organizație de apărare, deci, acest lucru este nou. Și poate să se regleze suficient ca să creeze apărare? Poate produce suficient de repede pentru o apărare excelentă? Și atunci se poate partenera suficient cu Statele Unite? Pentru că într-adevăr va fi doar un spațiu industrial de apărare transatlantic care va fi în cele din urmă suficient de robust pentru a proteja Europa. Cred că rezultatul bun al summitului NATO a fost acordul european de a ajunge la 5% din cheltuielile PIB, ceea ce ar însemna o creștere uriașă de la 2%. Acesta a fost de 3,5% pentru apărarea de bază, 1,5% pentru cheltuielile legate de securitate. Și peste 10 ani, dar este totuși un angajament masiv, chiar dacă nu toate acestea sunt rezolvate, chiar dacă birocrația va sta în cale și cred că ambele lucruri vor fi adevărate, mișcarea va fi înainte. Ceea ce îngrijorează oamenii este: va fi suficient de rapid pentru a salva Ucraina? Va reuşi Europa să acţioneze suficient de repede? Dar a doua parte a summitului NATO, care a fost pozitivă a fost că SUA, într-adevăr, s-a reangajat la articolul 5, pentru garanția de securitate pentru Europa. Și într-adevăr a fost aproape un quid pro quo. Vom rămâne, vom rămâne parte din NATO, vom respecta angajamentele noastre din tratat față de apărarea europeană, dar numai dacă vă ridicați singuri. Și cred că americanii trebuie să vadă asta. Liderii americani cer acest lucru de ani de zile. Președintele Trump tinde doar să ceară aceste lucruri puțin mai colorat și convingător. Decât predecesorii săi, și mai des, da. Cristina Cileacu: Și credeți că, în aceste condiții acum, vom vedea Statele Unite reangajându-se în a ajuta Ucraina? Pentru că acum ajutorul venit din SUA este încă din pachetul anterior semnat de fosta administrație Biden și este în scădere. Frederick Kempe: Este o dezbatere în Statele Unite și sunt unii, și sunt parte din această tabără, care cred că Ucraina luptă și pentru noi și că banii pe care îi cheltuim acolo, armele pe care le trimitem, ne salvează. Este o cheltuială mică din bugetul nostru de apărare împotriva unui adversar major, care amenință să destabilizeze Europa. Sunt și alții care cred că cheltuim prea mult, nu este treaba noastră, este o afacere europeană. Și dezbaterea este în curs, iar dezbaterea este în special în interiorul administrației Trump. Ce este pozitiv este că a avut loc această întâlnire dezastruoasă în Biroul Oval între președintele Zelensky și Trump. Am trecut de la asta la o relație mult mai bună acum. Am încheiat o tranzacție critică privind mineralele cu Ucraina, care a lansat, de asemenea, livrări de arme și orice va cumpăra Ucraina va intra în acțiunile pe care SUA le va avea în acea afacere critică de minerale. Deci asta a fost pozitiv. Celălalt lucru pozitiv este că, după summitul NATO, acum știm că președintele va semna un nou proiect de lege privind sancțiunile în Senat, care are 84 de co-sponsori, astfel încât 84 din 100 de senatori sunt gata să co-sponsorizeze acest lucru și asta se va întâmpla după 4 iulie. Acest lucru este foarte pozitiv, să strângem mai mult șuruburile Rusiei, dacă nu dorește să accepte o încetare a focului justă și o pace justă cu Ucraina. Deci lucrurile se mișcă în direcția cea bună, dar este încă ambiguitate politică în Statele Unite cu privire la Ucraina, care se schimbă în direcția bună, dar în opinia mea, nu se schimbă destul sau destul de repede. Cristina Cileacu: Cât de mult din situația din Ucraina, întregul război și negocierile de încetare a focului sau de pace depind de fapt ce se întâmplă, din punctul de vedere al Statelor Unite, în Orientul Mijlociu? Frederick Kempe: Așadar, Orientul Mijlociu, am considerat ultimele două săptămâni, două dintre cele mai bune săptămâni pentru administrația Trump, din ambele sale administrații. Atacul asupra Iranului a restabilit descurajarea în Orientul Mijlociu. Președintele a acordat Iranului 60 de zile pentru a negocia o diminuare a efortului de a crea capacități nucleare, capacități de arme nucleare, iar iranienii nu au făcut-o. Atacurile israeliene au avut loc în a 61-a zi, iar apoi președintele american a acționat doar după aceea pentru a lovi cele trei situri nucleare. Și, prin urmare, cred că dacă vom stabili acest tip de descurajare în Europa, ar fi un rezultat grozav. Acum, pentru asta nu trebuie să bombardăm Rusia, iar președintelui nu-i place războiul, este o parte bună a președintelui Trump. El nu este o persoană care intră în conflict cu orice preț și este hotărât să nu aibă soldații americani întorși în luptă, este foarte critic față de situația anterioară din Irak și situația anterioară din Afganistan, dar cum restabilim descurajarea cu Rusia? O faci prin două moduri, sancțiunile dure, proiectul de lege despre sancțiuni despre care vorbeam și, de asemenea, asigurându-te că Ucraina are tot ce îi trebuie pentru a continua lupta. Cristina Cileacu: Și, în cele din urmă, credeți că în toată acest joc, să zicem, SUA versus Rusia, pentru că este un fel de Război Rece 2.0, China va juca un rol major? Frederick Kempe: China joacă un rol important în războiul din Ucraina. Președintele Xi Jinping și președintele Putin au ajuns la un acord în ceea ce au numit un parteneriat fără limite, iar asta a fost înainte de invazia din februarie 2022. Cele două țări nu au fost niciodată mai apropiate. Dacă te uiți de fapt la relația apărare-industrială dintre Rusia, China, Coreea de Nord și Iran, acum este mai strânsă decât era cea dintre Mussolini, Hitler și japonezii în anii 1930. Lucrul interesant este că administrația Trump crede că poate separa China de Rusia, în timp. Cred că Administrația Trump crede în special că are oportunități cu Rusia. Nu sunt sigur că sunt de acord cu asta, dar cred că acesta este o parte din motivul pentru care președintele Trump încearcă cu adevărat să exploreze dacă poate ajunge la un acord de pace cu Rusia. Parțial pentru că crede că poate crește împreună cu Rusia într-o situație economică, el vede mari oportunități economice cu Rusia și în sens diplomatic. Cristina Cileacu: Și dacă va retrage Statele Unite din această încercare de a ajunge undeva cu discuțiile de pace în cazul Ucrainei? Frederick Kempe: Vedeți semne că președintele își pierde răbdarea cu Putin. Recent, el chiar a spus într-un tweet că a crezut că ceea ce face Putin a fost nebun atunci când a escaladat atacurile asupra zonelor civile. Ceea ce a spus, de asemenea, este că poate trebuie doar să lăsăm aceste două țări să se lupte ca niște copii pe un loc de joacă. Aceștia nu sunt copii pe terenul de joacă. Acești oameni sunt uciși și oameni sunt uciși din cauza agresiunii Rusiei. Așa că sper să nu-și piardă interesul pentru luptă, pentru că este nevoie de SUA acolo. Și sper să înțeleagă de-a lungul timpului că Putin îl joacă și joacă pentru timp. Deci vezi semne că își pierde răbdarea, dar pierderea răbdării îl îndemna să plece? Sau pierderea răbdării îl determină să acorde Ucrainei mai mult sprijin? Sper că va oferi sprijin Ucrainei. Cristina Cileacu: Să sperăm că așa va fi. Dle Kempe, vă mulțumesc foarte mult pentru acest interviu.