Teoria nebunului: Cum haosul influențează politica externă
Update 1 oră în urmă
Timp de citire: 3 minute
Articol scris de: Andrei Miroslavescu
Comportamentul imprevizibil în politica externă este acum perceput ca un atu strategic, conform unei analize a politologului Andrew Latham publicată în The Conversation. Latham subliniază că amenințările violente și schimbările bruște de politici sunt tacticile adesea folosite pentru a dezechilibra adversarii și a obține avantaje. Această strategie, denumită „teoria nebunului”, a fost redescoperită, dar contextul actual diferă semnificativ de trecut.
👉 Originea și aplicabilitatea teoriei nebunului
Teoria nebunului a fost folosită de lideri politici istorici, inclusiv de Richard Nixon în timpul războiului din Vietnam. Această abordare susținea că manifestarea unei pregătiri pentru acțiuni extreme poate influența calculul adversarului. Conform spuselor strategilor Războiului Rece, „proiectarea unei pregătiri pentru a lua măsuri extreme poate influența calculele adversarului prin amplificarea temerilor de escaladare”.
În trecut, teoria era eficientă datorită unei lipse de informații și a unui adversar stabil, dar astăzi, mediul internațional a evoluat, iar simțul amenințărilor s-a schimbat. Latham subliniază că acum, „imprevizibilitatea nu are timp să insufle frică publică” și „națiuni precum Iranul, Rusia și China operează într-o lume pe care o consideră deja instabilă”.
👉 Provocările actuale pentru strategia imprevizibilității
Mediul internațional actual este mai predispus la volatilitate, iar amenințările nu mai au același impact de descurajare asupra adversarilor, cum s-a întâmplat în trecut. De exemplu, India și-a consolidat legăturile cu China ca reacție la presiunile venite din partea SUA, iar Rusia a interpretat semnalele ambigue ale lui Trump ca o validare pentru acțiunile sale în Ucraina.
În ciuda posibilelor aplicații strategice, cum ar fi ambiguitatea față de Taiwan, Latham susține că „volatilitatea nelegată de obiective clare și limite vizibile” nu mai este eficientă astăzi. În consecință, teoria nebunului, dezvoltată pentru o lume cu reguli stricte, este reevaluată acum în lumina noilor realități internaționale.