Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu l-a nominalizat pe președintele Statelor Unite, Donald Trump, la Premiul Nobel pentru Pace. El a afirmat că liderul de la Casa Albă „construiește pacea chiar în acest moment, de la o țară la alta, de la o regiune la alta”. Trump, care a tânjit după premiu de ani de zile, se consideră un pacifist global într-o serie de conflicte, de la Israel și Iran, până la Rwanda și Republica Democrată Congo. Întrucât conflictul din Gaza este încă în desfășurare, platforma The Conversation a întrebat cinci experți dacă ar putea Trump să fie recompensat cu cel mai prestigios premiu pentru pace din lume. Iată răspunsurile: Emma Shortis, membru senior adjunct, Școala de Studii Globale, Urbane și Sociale, Universitatea RMIT „Nominalizarea lui Trump la Premiul Nobel pentru Pace este ca și cum ai înscrie o hienă la un concurs canin. Bineînțeles că Trump nu-l merită. Faptul că suntem forțați să luăm în serios această întrebare este încă un indiciu - ca și cum am mai avea nevoie de unul - al capacității sale extraordinare de a stabili și de a reseta termenii politicii noastre. Nu există pace în Gaza. Chiar dacă Trump ar anunța mâine o nouă încetare a focului, aceasta nu ar dura. Și nu ar construi o pace și o securitate autentice. Trump nu are nici interesul, nici atenția necesare pentru a construi pacea pe termen lung. Administrația sa nu este dispusă să suporte niciunul dintre costurile sau investițiile care decurg dintr-o diplomație autentică și durabilă. Iar el nu este împotriva războiului. Nu există pace în Iran. Bombardamentele lui Trump asupra Iranului nu fac decât să exacerbeze decizia sa din 2018 de a pune capăt negocierilor nucleare cu Teheranul. Asta împinge lumea mai aproape, nu mai departe, de o catastrofă nucleară. Administrația Trump subminează în mod deliberat instituțiile și principiile dreptului internațional și intern. A desfășurat armata împotriva cetățenilor americani. El amenință aliații tradiționali ai Statelor Unite cu războaie comerciale și anexare. Dezmembrarea USAID de către administrația sa va duce, conform unui studiu, la moartea a 14 milioane de oameni, inclusiv 4,5 milioane de copii, până în 2030. Satisfacerea dorinței jenante a lui Trump pentru trofee l-ar putea liniști pentru o perioadă scurtă de timp. De asemenea, ar lipsi Premiul Nobel pentru Pace de orice credibilitate, aprobând în același timp distrugerea de către Trump a statului de drept internațional. Ce fel de pace este asta?” Ali Mamouri, cercetător, Studii privind Orientul Mijlociu, Universitatea Deakin„Nominalizarea lui Donald Trump pentru Premiul Nobel pentru Pace de către un om care se confruntă cu acuzații de crime de război este o ironie fără precedent și profund întunecată care nu poate fi trecută cu vederea. Rolul lui Trump în negocierea Acordurilor Abraham a fost salutat ca o descoperire diplomatică. Acesta a condus la normalizarea relațiilor dintre Israel și mai multe țări arabe, inclusiv Emiratele Arabe Unite, Bahrain și Maroc. Dar această realizare a avut un cost semnificativ. Acordurile au marginalizat în mod deliberat chestiunea palestiniană, recunoscută de mult timp drept nucleul instabilității regionale, și au ignorat decenii de consens internațional privind o soluție cu două state. Administrația Trump a sprijinit în mod deschis politicile israeliene considerate pe scară largă ca încălcând dreptul internațional, inclusiv extinderea coloniilor ilegale și anexarea propusă a teritoriului palestinian. Tăcerea sa în fața unei catastrofe umanitare în creștere în Gaza a fost la fel de revelatoare. Poate cel mai deranjant a fost sprijinul tacit sau explicit al propunerilor de relocare forțată a palestinienilor în țările arabe vecine, o poziție care evocă purificarea etnică și subminează în mod fundamental principiile justiției, demnității și dreptului internațional. În plus, există sprijinul necondiționat al lui Trump pentru campaniile militare ale Israelului în regiune, inclusiv autorizarea atacurilor asupra infrastructurii civile, militare și nucleare iraniene. Atacurile nu au avut niciun temei juridic clar, au contribuit și mai mult la instabilitatea regională și, potrivit Teheranului, au ucis peste o mie de civili. Nepăsarea sa mai largă față de normele internaționale a distrus decenii de ordine diplomatică de după Al Doilea Război Mondial și a crescut riscul unui conflict prelungit și extins. În acest context, orice luare în considerare serioasă a lui Trump pentru Premiul Nobel pentru Pace pare în contradicție fundamentală cu misiunea declarată a acestuia: să onoreze eforturile care reduc conflictele, susțin drepturile omului și promovează pacea durabilă. Câștigurile diplomatice pe termen scurt rezultate din mandatul lui Trump sunt eclipsate de consecințele juridice, etice și umanitare ale acțiunilor sale.” Ian Parmeter, cercetător științific, Studii privind Orientul Mijlociu, Universitatea Națională Australiană „Nominalizarea lui Donald Trump de către Netanyahu pentru unul dintre cele mai râvnite premii din lume a avut scopul clar de a-l flata pe președinte. Trump dorește în mod clar să obțină acest laur, pe care predecesorul său la primul mandat, Barack Obama, l-a câștigat în primul său an de mandat. Obama a primit premiul în 2009 pentru promovarea neproliferării nucleare și încurajarea unui „nou climat” în relațiile internaționale, în special în ceea ce privește apropierea de lumea musulmană. Având în vedere că niciuna dintre aceste ambiții nu a dat roade de atunci, ce pretenții ar putea face Trump în mod rezonabil în această etapă a celui de-al doilea mandat al său? Trump și-a asumat meritul pentru rezolvarea a două conflicte în acest an: scurtul conflict India-Pakistan care a izbucnit după ce militanți pakistanezi au ucis 25 de turiști indieni în Kashmir în luna mai; și disputa de lungă durată dintre Rwanda și Republica Democrată Congo. Prim-ministrul indian Narendra Modi contestă pacea mediată de Trump. El spune că problema a fost rezolvată prin negocieri între armatele celor două țări. În ceea ce privește conflictul Rwanda-DRC, țările au semnat un acord de pace în Biroul Oval în iunie. Criticii susțin însă că Qatarul a jucat un rol important, pe care administrația Trump l-a eliminat. Trump poate susține în mod legitim că presiunea sa asupra Israelului și Iranului a forțat o încetare a focului în războiul lor de 12 zile din iunie. Dar marele său test este războiul din Gaza. Pentru ca Trump să adauge acest lucru la cererea sa de Nobel, va avea nevoie de mai mult decât o încetare a focului. Administrația Biden a intermediat două încetări ale focului care au permis eliberarea unui număr semnificativ de ostatici, dar nu au pus capăt conflictului. Trump ar trebui să își folosească influența incontestabilă asupra lui Netanyahu pentru a obține mai mult decât o pauză temporară. El ar trebui să pună capăt definitiv războiului și să obțină eliberarea tuturor ostaticilor israelieni. Mai mult decât atât, dacă Trump l-ar putea convinge pe Netanyahu să facă pași serioși către negocierea unei soluții cu două state, aceasta ar fi o adevărată realizare demnă de Nobel. Trump nu este încă acolo.” Jasmine-Kim Westendorf, profesor asociat de pace și conflicte și co-director al Inițiativei pentru consolidarea păcii, Universitatea din Melbourne „Premiul Nobel pentru Pace recunoaște contribuțiile remarcabile la pace la nivel global. Deși premiile controversate sau politizate nu sunt o noutate, laureații sunt în general persoane sau grupuri care au avut contribuții semnificative la o serie de inițiative de pace. Acestea includ reducerea conflictelor armate, consolidarea cooperării internaționale și eforturile în domeniul drepturilor omului care contribuie la pace. Printre exemplele inspirate se numără organizațiile anti-proliferare nucleară și femeile fenomenale care promovează pacea. Și Nadia Murad și Denis Mukwege, care au câștigat în 2011 pentru activitatea lor care încearcă să pună capăt utilizării violenței sexuale ca armă de război. Trump a declarat că „cea mai mândră moștenire a sa va fi aceea de pacificator și unificator”. Dar el nu este nici una, nici alta. Președintele a alimentat escaladarea insecurității, conflictele violente și încălcările drepturilor omului la nivel global și a subminat în mod activ cooperarea internațională pentru pace. Aceasta include decizia de a sancționa judecătorii Curții Penale Internaționale. A existat o tendință îngrijorătoare de utilizare a Premiului Nobel pentru Pace pentru a încuraja anumite direcții politice, mai degrabă decât pentru a recompensa realizările. Premiul acordat lui Barack Obama în 2008 a contribuit la motivarea demersurilor sale în favoarea diplomației și cooperării după președinția lui George W. Bush. Premiul din 2018 al prim-ministrului etiopian Abiy Ahmed a fost acordat pentru eforturile de a rezolva războiul de 20 de ani cu Eritreea. Premiul pentru pace l-a încurajat pe Ahmed să își îndeplinească promisiunea de a organiza alegeri democratice în 2020. În mod jenant, în decurs de un an, Ahmed a lansat un război civil care a ucis peste 600.000 de persoane și a strămutat alte 3 milioane. Nominalizarea lui Netanyahu urmează eforturilor liderilor mondiali de a-l flata pe Trump pentru a-și asigura - speră ei - bunăvoința acestuia. Aceste motivații explică de ce Netanyahu a înaintat numele lui Trump Comitetului Nobel. Acest lucru se întâmplă exact în momentul în care asigurarea sprijinului continuu al lui Trump în timpul negocierilor de încetare a focului este esențială pentru supraviețuirea politică a lui Netanyahu. Trump a fost nominalizat și de guvernul Pakistanului și de mai multe personalități republicane. Lingușirea este moneda de schimb a lui Trump. Trump nu este un pacificator, nu merită un Nobel.” Shahram Akbarzadeh, director, Middle East Studies Forum (MESF), Universitatea Deakin „Benjamin Netanyahu ar vrea să ne facă să credem că Donald Trump este un pacificator. Nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr. Dosarul său este pătat cu sânge și suferință. Faptul că Trump se crede demn de Premiul Nobel pentru Pace nu face decât să ateste iluziile sale de grandoare în fața dovezilor copleșitoare care demonstrează contrariul. Războiul din Gaza a intrat în cea de-a 20-a lună pentru că Trump nu a folosit pârghiile pe care le are la dispoziție pentru a pune capăt acestui război fără sens. Unele estimări plasează adevăratul număr de morți din Gaza la 100.000 de persoane și continuă să crească. Aceștia au fost uciși de bombele de fabricație americană pe care Israelul le aruncă peste fâșia dens populată; de foamete, deoarece Israelul a impus o blocadă asupra Fâșiei Gaza și a împiedicat livrarea de alimente de către ONU, cu binecuvântarea Americii; și de împușcături la centrele de distribuție a alimentelor, înființate cu ajutorul securității private americane. Toate acestea sub supravegherea lui Trump. Trump ar putea face ceva în această privință. Israelul este cel mai mare beneficiar de ajutor din partea SUA, majoritatea fiind sprijin militar. Acesta s-a înmulțit de când Israelul și-a început atacul asupra Gazei ca răspuns la terorismul Hamas, de la 7 octombrie 2023. Trump a aprobat transferul de echipamente militare americane către Israel, știind foarte bine că acestea vor fi folosite împotriva unei populații prinse în capcană și neajutorate. Acesta nu este actul unui pacificator. Acum, guvernul israelian intenționează să „faciliteze” transferul populației din Gaza în alte țări - un eufemism pentru epurarea etnică. Aceasta este definiția de manual a genocidului: uciderea sau persecuția deliberată și sistematică a oamenilor. Trump a legitimat această parodie a decenței și a dreptului internațional promițând o Rivieră Gaza. Amploarea extravagantă a ideilor lui Trump ar fi ridicolă dacă consecințele nu ar fi atât de devastatoare. Atunci când Israelul a atacat Iranul în mijlocul negocierilor nucleare, Trump a făcut o pauză momentană, înainte de a sări în ajutorul lui Netanyahu și de a bombarda Iranul. Apoi a susținut că acțiunea sa a deschis calea către pace. Ideea de pace a lui Trump este pacea cimitirului.”