Valentina Matvienko, una dintre cele mai apropiate aliate ale lui Vladimir Putin și cea care ocupă cea mai înaltă funcție în stat deținută de o femeie, a rămas în mare parte departe de lumina reflectoarelor până când o apariție surpriză la Geneva, săptămâna aceasta, a atras atenția lumii, scrie The Times. De-a lungul deceniilor, cei mai apropiați aliați ai lui Vladimir Putin au apărut și au dispărut, doborâți de ambiție, lăcomie sau incapacitatea de a-l mulțumi pe țarul modern. Totuși, a existat o temă comună pentru cei care au rezistat: aceștia tind să fie originari din Sankt Petersburg, orașul care l-a „creat” pe actualul lider de la Kremlin. Președintele Rusiei este profund legat de orașul cunoscut sub numele de Leningrad la momentul când s-a născut, locuind într-un bloc de apartamente și petrecându-și tinerețea implicându-se în lupte de stradă cu localnicii. După o perioadă petrecută în KGB, s-a întors pentru a avansa în ierarhie până la funcția de viceprimar înainte de a ajunge la Kremlin. Și la Sankt Petersburg lucrează acum ca medic una dintre fiicele sale, Maria Voronțova, născută în 1985 și care a studiat biologia la universitate. Astăzi este și căminul unei femei descrise ca fiind cea mai puternică din Rusia — care, spre deosebire de altele de la curtea lui Putin, a rezistat în mare parte pentru că a reușit să nu atragă atenție nedorită. Totuși, situația s-ar putea schimba din cauza unei dispute diplomatice latente. O vizită la Geneva a Valentinei Matvienko, președinta Consiliului Federației Ruse, pe 28 iulie, o pune pe una dintre cele mai vechi aliate ale lui Putin în situația de a ieși din umbră. La o reuniune a „Președintelor Parlamentului”, care a avut loc săptămâna aceasta în Elveția, găzduită de Uniunea Interparlamentară (UIP), o organizație globală umbrelă pentru parlamentele naționale, Matvienko a sosit pentru a celebra democrația, în ciuda faptului că se află sub sancțiuni internaționale. Ministerul de Externe al Ucrainei a declarat că apariția sa la Geneva a fost o „rușine” care „nu ar fi trebuit să se întâmple niciodată”. Televiziunea rusă a arătat imagini în care era întâmpinată cu flori. Anturajul ei număra 13 membri, inclusiv parlamentari sancționați ai Dumei, camera inferioară a Rusiei, comparativ cu delegația mică a Ucrainei, formată din trei persoane. „Vom continua să lucrăm neobosit pentru a ne asigura că Valentina Matvienko va pleca într-o călătorie diferită, pe care o merită cu adevărat: la Haga, unde Tribunalul Special pentru Crima de Agresiune împotriva Ucrainei își va începe în curând activitatea”, a declarat un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe de la Kiev. În multe privințe, această agitație a oferit o perspectivă rară asupra modului în care funcționează cercul apropiat al lui Putin. Matvienko, în vârstă de 76 de ani, a devenit femeia cu cea mai înaltă funcție de stat a Rusiei de la Ecaterina cea Mare, când a preluat rolul în consiliu în 2011. Înainte de asta, ea a ocupat funcția de viceprim-ministru pentru bunăstare în timpul mandatului lui Boris Elțin în 1998 și a fost numită guvernator al orașului Sankt Petersburg de către Putin în 2003. Acolo, a supravegheat un boom al construcțiilor, a atras afaceri și i s-a atribuit modernizarea orașului, deși au existat acuzații de licitații neclare, favoritism și corupție rampantă. În încercarea de a mulțumi electoratul, în 2010 ea a sugerat, în mod memorabil, îndepărtarea țurțurilor cu laser, o metodă netestată, în timpul unei ierni brutale. Pentru Dr. Ian Garner, profesor asistent la Institutul Pilecki din Varșovia, Matvienko deține poziția de cea mai puternică femeie din țară, având în vedere „imperiul politic și financiar pe care și l-a construit de-a lungul unei cariere care se întinde până în era comunistă”. Cu toate acestea, el avertizează că, la fel ca oricine altcineva din Rusia, prestigiul ei depinde în cele din urmă de capriciile lui Putin. „Dacă sprijinul îi este retras la un moment dat, nu va avea o bază de putere independentă pentru a se opune președintelui”. „Asta o face o figură atât de interesantă”, a adăugat el. „Am văzut aliați pe termen lung ai lui Putin apărând și dispărând, crescând și descrescând, de-a lungul deceniilor, dar în special în ultimii doi ani.” El a citat exemplul lui Serghei Șoigu, înlăturat din Ministerul Apărării anul trecut, în ciuda faptului că era aparent un apropiat al lui Putin, care mergea cu el la vânătoare și pescuit. Analiștii spun că Putin este atras de Matvienko prin povestea lor comună. Ea, la fel ca el, a apărut în politică în Sankt Petersburgul post-sovietic în anii 1990 și face parte „dintr-un cerc de oameni mai de încredere”, a spus Garner. „Mișcarea ei strălucită, deși machiavelică, a fost să nu arate în mod constant niciun angajament față de vreun principiu sau idee politică de-a lungul carierei sale, ci să se supună oricui se afla la putere la un moment dat.” Există însă un mesaj în care este în concordanță cu Putin. Ea a dat vina pe Kiev și pe Occident pentru războiul din Ucraina, aliniindu-se la narațiunea mai amplă conform căreia conflictul este determinat de ambițiile geopolitice occidentale. De asemenea, a susținut public legislația internă aliniată la prioritățile Kremlinului, inclusiv legi care înăspresc controlul asupra ONG-urilor, mass-mediei străine și accesului la internet. Ea a fost sancționată de SUA, Marea Britanie, UE și alte țări pentru sprijinirea războiului Rusiei și pentru aprobarea anexării Crimeei în 2014. Apariția sa la Geneva a ridicat semne de întrebare cu privire la aplicarea de către Elveția a listei sale de sancțiuni. La începutul invaziei lui Putin, ea l-a îndemnat pe președinte să „ia o decizie” cu privire la „regimul marionetă” ucrainean. Ea a spus: „Este pur și simplu imoral să continuăm să discutăm despre asta până la capăt și să o prelungim, în timp ce ne prefacem că se face ceva”. Garner a explicat: „ Dacă Putin moare mâine și un guvern sau o persoană rusă complet diferită preia conducerea și conduce țara într-o direcție diferită, nu am nicio îndoială că Matvienko i-ar urma cu plăcere, atât timp cât acest lucru îi aduce beneficii financiare și politice.” „Ar putea veni cineva mai liberal să preia controlul și ea să-l urmeze și să revină la politicianul mai pro-business pe care l-am văzut în anii 2000, sau ar putea ca Rusia să meargă pe o cale mult mai întunecată, autoritară sau chiar fascistă decât am văzut până acum. Nu cred că ar avea vreo remușcare morală să aleagă și această cale.” Citește și: Șefa Consiliului Federaţiei Rusiei avertizează europenii că „vor pierde mai mult decât pierdem noi” dacă îi sunt confiscate activele