Valea Jiului: O privire înapoi la perioada de aur a mineritului

În perioada anilor '70 și '80, Valea Jiului era cunoscută ca centrul exploatării miniere din România. Astăzi, puține rămășițe ale acestui trecut mai pot fi observate, iar regretul și amintirile despre mineri și poluare îngreunează atmosfera. Odată cu închiderea minelor, minerii din zonă s-au îndepărtat unul câte unul, luând cu ei poveștile triste din adâncurile pământului, unde nu toți au reușit să se întoarcă în viață. Cei care au rămas se împărtășesc despre trăirile lor, despre bine și rău, reflectând asupra acelor vremuri.

Paul Angelescu, un inginer geolog în vârstă de 70 de ani, a fost martor al atâtoror schimbărilor din sectorul minier. Activitatea sa la Mina Dalja din Petroșani între 1979 și 2001 coincide cu perioada de apogeu a mineritului din zonă. Cu toate acestea, a fost concediat de directorul minei, Gheorghe Mârchici, care i-a spus că are nevoie de geologi pentru extinderi. Născut la Turnu Măgurele, Angelescu și-a dorit inițial un post în București, dar, deși nu i s-a împlinit dorința, își amintește cu plăcere de acea vremuri.

Micul cătun Petroșani s-a transformat în oraș odată cu boom-ul construcțiilor din anii '80, când multe echipe de muncă din alte județe au venit să construiască blocuri. Pe lângă sectorul minier, a început să se dezvolte și o industrie orizontală care oferea servicii de întreținere și producție. Întreprinderile de tricotaje și fabricile de mătase au apărut pentru a oferi locuri de muncă soțiilor minerilor. Angelescu subliniază că toată lumea putea găsi un loc de muncă, indiferent de nivelul educațional.

Din punct de vedere financiar, minerii aveau venituri considerabile. "Erau salarii de subteran", spune Angelescu. În anii '80, când în țară se făcea raționalizare la alimente, minerii primeau pachete cu carne și alte produse. „Noi am avut întotdeauna suficiente provizii și puteam cumpăra salamuri pentru familiile noastre din alte orașe”, își amintește el.

De asemenea, după greva din 1977, minerii au beneficiat de mese calde, acest protest având un impact considerabil asupra condițiilor lor de muncă. Deși au existat momente dificile, cum ar fi problemele cu apa potabilă, majoritatea neajunsurilor au fost rezolvate cu timpul. Angelescu își aduce aminte că, la finalul anilor '80, modernizarea infrastructurii a adus căldură în locuințe, iar minerii au putut să trăiască într-un confort mai bun decât alți cetățeni din țară.