Crăciunul reprezintă pentru români o sărbătoare profundă și plină de semnificații, marcând nașterea lui Iisus Hristos și aducând în casele lor liniște şi bucurie. Conform tradițiilor păstrate mai ales în mediul rural, ziua de 25 decembrie este un moment dedicat reîntâlnirii cu cei dragi și respectării unui bogat ansamblu de obiceiuri care definesc identitatea comunităților, relatează %source%.
👉Obiceiurile autentice din satele Munteniei și Dâmboviței
În numeroase sate din Muntenia și din județul Dâmbovița continuă să se mențină tradiția colindătorilor, în special a copiilor, primiți cu daruri precum mere, nuci, colăcei sau covrigi. Ritualul colindatului, având rădăcini în latinescul calendae, este un moment încărcat de simbolism, oferind o binecuvântare a gospodăriei, un semn al belșugului și sănătății pentru anul ce urmează.
Alături de colinde, obiceiuri precum cântările de stea, vicleimul, plugușorul, sorcova sau jocurile cu măști reprezentate prin capra întregesc acest univers al sărbătorii în care sacralitatea și veselia coexistă. Astfel, tradițiile de Crăciun înfățișează nu doar bucuria copiilor, ci și dorința de continuitate și unitate în gospodării.
👉Semnificații și practici din ziua de Crăciun
Ziua de Crăciun este marcată de obiceiul aprinderii unei lumânări la icoana lui Iisus Hristos, simbol al luminii ce călăuzește norocul în casă. În această zi, oamenii evită munca grea, conflictele și orice acțiune care ar putea „spurca” începutul noului an, crezând că atmosfera din această zi stabilită ca o pecete influențează toate celelalte zile ale anului.
O altă tradiție spune că în dimineața de Crăciun este bine să se spele pe față cu apă curată în care se pune o monedă de argint, ritual ce simbolizează puritatea și sănătatea, menit să îndepărteze bolile și să aducă spor gospodăriei. Astfel, obiceiurile de Crăciun păstrează legătura dintre trecut și prezent, accentuând valorile credinței, familiei și luminii.
