Citeam odată, într-o prefață a unei cărți despre împăratul Napoleon Bonaparte (1804 – 1815), scrisă de către col. Gheorghe Eminescu, că despre acest suveran exponențial al Franței și al Europei, apare în fiecare zi, în medie, câte o carte; ori, se știe că bibliografiile sunt menite a ne lumina labirintul istoriei și că devin flăcări în mâna istoricilor, cu care ne sunt luminate orizonturile trecutului. Am invocat acest amănunt istoriografic pentru a ilustra că Altarul Postumității este înnobilat, adeseori, cu astfel de „icoane” ale istoriei, care au influențat semnificativ evoluția acesteia și că, noi istoricii trăim tot timpul în postumitatea înaintașilor, în visele și idealurile lor. Este și cazul de față când, într-un cadru adecvat, în spațiul generos al Sălii „Nicolae Bălcescu” din Parlamentul României, marți, 9 Aprilie 2024, de la ora 14.00, a fost omagiat „Crăișorul Moților”, supranumiți „pumnul Ardealului”, în contextul bicentenarului Avram Iancu (1824 – 2024). În același spirit elogios amintesc și faptul că anul 2024 a fost instituit ca „Anul Avram Iancu”, printr-o lege care a fost promulgată de către președintele României, Klaus Iohannis, la 14 Iulie 2023. Evenimentul de înaltă ținută intelectuală și politică a fost ocazionat de lansarea cărții „Avram Iancu – caracterul european al revoluției române din 1848-1849”, semnată de către Dr. Gheorghe Firczak, președinte de onoare al Uniunii Culturale a Rutenilor din România, nimeni altul decât cel care a întemeiat acest for cultural-politic, l-a condus ani buni și l-a reprezentat în Parlamentul României, ca deputat, mai multe mandate. Dl președinte Gheorghe Firczak, prin cărțile sale, prin activitatea sa de pionierat politico-național a inclus, a așezat etnia rutenilor din Maramureș și din România, acolo unde îi este locul, în Constelația celorlalte etnii, iar prin această reconfigurare, prin sporul de istorie, cultură și civilizație specifice, țara noastră, țara tuturor, este mai frumoasă și mai atractivă, mai frecventabilă ca prezență, în orizontul de interese al tezaurului european de valori. Cu siguranță că următorul pas al valorizării tezaurului de spiritualitate al rutenilor maramureșeni îl va constitui momentul când aceștia vor fi considerați ca a cincea zonă etnografică a Maramureșului, un deziderat pentru care milităm mai mulți intelectuali. La fericitul eveniment editorial au participat reprezentanți ai tuturor minorităților din Parlament, alți deputați și senatori, invitați ai unor organizații și asociații de tip ONG și, într-un număr covârșitor, reprezentanți ai rutenilor din toate filialele din țară. În acest context înălțător, patriotic, a luat cuvântul deputatul Varujan Pambuccian, liderul parlamentarilor minorităților naționale, care ne-a împărtășit o întâmplare trăită de Domnia Sa, în tinerețe, chiar în comuna Albac, a lui Avram Iancu, atunci când de grupul lor de turiști s-a apropiat un moț bătrân și l-a întrebat, chiar pe Dumnealui: „Ai auzit Dumneata de Avram Iancu?” Mulțumit și nu prea de răspunsul primit, bătrânul interlocutor a ținut să puncteze: „Apoi îi fi auzit Dumneata cu mintea, da noi am auzit cu inima!”. Da, în Munții Apuseni te găsești în arealul mitului, al legendei lui Avram Iancu, cel care și-a prevestit, oarecum, până și destinul post-mortem, afirmând: „Coborârea mea în moarte, înseamnă intrarea moților în Istorie”. Da, chiar așa, Avram Iancu (Avrămuț) are la căpătâiul mormântului crucea pregătită pentru preotul Ioan Tisu din Țebea (!). Pornind de la aceste amintiri emoționante, dl deputat a mai spus despre volumul lansat că este „o carte scrisă, și cu mintea, și cu inima”, cum rar se mai întâmplă azi, despre un moment cu adevărat demn al istoriei noastre – revoluția pașoptistă, atunci când a avut loc „un eveniment cu un profund fundament național” când, în același timp istoric, „națiunile au început să aibă conștiință de sine”. Evenimentul a fost însuflețit, apoi, prin alte luări de cuvânt, între care Valentin Popescu – director general al trustului Media „Servus” Hunedoara și „momentul Baia de Criș”, localitate de prestigiu a Apusenilor, prin primarul Liviu Mihaiu Gorcea și grupul său, în costum national, parcă ar fi coborât direct de pe Columna traiană. Domnia sa ne-a spus că între 1861-1876, Baia de Criș a fost capitala Țării Zarandului și că „Patriotismul nu este numai iubirea față de pământul din care te-ai zămislit, ci și iubirea față de Istorie”. A urmat un emoționant moment folcloric fiind intonat imnul lui Avram Iancu, iar deputatul Iuliu Marian Firczak, actualul lider și deputat al rutenilor din România a ținut să precizeze că lansarea aceasta are loc în cadrul „Anului omagial Avram Iancu” și le-a mulțumit tuturor celor prezenți pentru efortul de a fi parte a acestui eveniment. Evenimentul de mare trăire patriotică a fost moderat de către dl subsecretar de stat Francisc Oscar Gal, iar cartea a fost prezentată de către semnatarul acestor rânduri. Volumul a apărut la Editura „Cetatea Deva”, 2024, cu un Argument semnat de către deputatul Varujan Pambuccian și o Prefață semnată Valentin Popescu, de o aleasă ținută intelectuală, motivante. Este o carte scrisă în numele tatălui (scris cu „T”), cu o Dedicație în trei limbi: română, ruteană și engleză: „Dedic această carte Tatălui meu, doamnei profesoare Viorica Igelscky, acad. Camil Mureșan, cei care mi-au insuflat dragostea imensă pentru istorie”. Venerabila dnă profesoară a fost prezentă în sală, luând cuvântul, fiind profund emoționată. Cartea este o contribuție remarcabilă la tezaurul istoriografic pașoptist dar și a lui Avram Iancu, cititorul fiind stârnit, atras, într-o manieră socratică, să-și limpezească adevărurile, să le redescopere. El va afla astfel că revoluția pașoptistă română nu a fost funcție a revoluției europene: „revoluția generală fu ocazia, iar nu cauza revoluției române”. (Nicolae Bălcescu). Pe de altă parte, a fost și o revoluție a destinelor, cunoscut fiind faptul că istoria se hrănește cu destine, iar în cazul lui Avram Iancu este cu atât mai ilustrativă aserțiunea, dincolo de faptul că revoluția în sine a fost un fenomen istoric cardinal. La Marea Adunare Populară din 3-5 mai 1848 de la Blaj, Avram Iancu a venit în fruntea a 6.000 de moți, energizând mulțimea, dar și îmbrăcând „cămașa morții”, pentru o cauză națională explicită, asumându-și aceasta și contextualizând istoria: „În situații excepționale este nevoie de măsuri excepționale!” sau că „Nu cu argumente filosofice și umanitare se pot convinge tiranii, ci doar cu lancea lui Horea!” (Avram Iancu). Invitat fiind să ia cuvântul, Dr. Gheorghe Firczak, ajuns la a 12 a carte de istorie publicată, ne-a relatat o parte din frământările sale ca autor, vorbindu-ne despre „ontosul românesc în spiritualitatea europeană”, despre faptul că „pașoptismul a generat, numeric și valoric, cele mai semnificative personalități ale spiritului national românesc” ș.a. Istoricului Dr. Gheorghe Firczak, autorului, i se potrivește de minune spusa lui Simion Bărnuțiu: „Dixi et salvavi animam meam!”, adică „Zis-am și mi-am mântuit sufletul meu!”. Dr. Ilie Gherheș