Brățările dacice, un patrimoniu național în pericol

Brățările dacice, un patrimoniu național în pericol

Doar 10 dintre cele 24 de brățări dacice descoperite în România fac parte acum din patrimoniul național, în timp ce 11 sunt date în urmărire internațională. Trei dintre ele au fost furate în timpul unui jaf la Muzeul Drents din Assen, Olanda, în luna ianuarie a acestui an.

Brățările au fost descoperite de căutătorii de comori în perioada 1999-2001, la Sarmizegetusa Regia, fiind săpate la Culmea Capraretei, la 600 de metri de cetate. Între 2007 și 2011, în total au fost descoperite 24 de brățări dacice, dar doar 10 dintre acestea sunt acum în posesia statului român. Autoritățile române investighează furtul și traficul ilegal al celor 11 brățări care au ajuns pe piața neagră a antichităților.

În legătură cu autenticitatea brățarilor, opiniile sunt împărțite. Unele voci susțin că acestea ar fi fost create de un bijutier din Deva, Sorin Popa, decedat în 2008, ceea ce a fost contestat de arheologul Constantin Preda. Acesta din urmă a menționat că Dacia preromană nu a folosit aurul, argumentând că civilizația geto-dacică era mai mult axată pe argint.

Comisarul șef Aurel Condruț a afirmat că speculațiile privind originile moderne ale brățarilor au fost lansate de căutătorii de comori pentru a se disculpa. Multe studii efectuate de specialiști din diverse domenii au confirmat autenticitatea acestor piese de patrimoniu, subliniind că tehnicile utilizate la fabricarea lor nu se mai regăsesc în prezent.

Directorul Muzeului Național de Istorie, Ernest Oberlander-Tarnoveanu, a explicat că raritatea acestor brățări sugerează utilizarea lor restrânsă, legată de ritualuri și semnificații politice, fiind asociate exclusiv cu familia regală.

Jaful de la Muzeul Drents, soldat cu furtul unui coif de aur și a trei brățări dacice, a avut loc în noaptea de 24-25 ianuarie. Aceste artefacte sunt parte din un tezaur important al Daciei.

Povestea brățarilor dacice este de asemenea prezentată într-un documentar realizat de producători americani, intitulat "The Hunt for Transylvanian Gold", ce reunește șase ani de investigații internaționale coordonate de fostul procuror general Augustin Lazar. Documentarul, care a avut premiera la Muzeul Național de Istorie din București, explorează rețelele de trafic de artefacte și peripețiile căutătorilor de comori.

Aceste brățări, odată descoperite în Munții Orăștiei, au ajuns în locuri variate din lume, transmise pe piața neagră a antichităților, ceea ce prezintă o mare provocare pentru autorități în protejarea patrimoniului național.

Investigațiile sugerează că grupurile de braconieri se adăposteau în zona Fetele Albe din Sarmizegetusa, unde săpau găuri marcate cu numere, în căutarea aurului. Una dintre brățări a fost depusă la o casă de licitație din New York, iar alte piese au circulat pe site-uri internaționale.

Radu Horia Camil, un cetățean român și britanic, a încercat să legalizeze traficul de artefacte prin înființarea unor firme în SUA și Marea Britanie. Acesta a fost implicat într-o rețea de crimă organizată, activitatea sa fiind investigată de autoritățile române.